PREPOZIȚIONÁL, -Ă, prepoziționali, -e, adj. (Despre anumite construcții gramaticale) Format cu o prepoziție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. prépositionnel.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PREPOZIȚIONÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care este realizat cu ajutorul unei prepoziții. Construcție ~ă. ◊ Locuțiune ~ă îmbinare de cuvinte cu valoare de prepoziție. 2) Care este impus de o prepoziție; cerut de o prepoziție. Regim ~. [Sil. -ți-o-] /<fr. prépositionnel
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREPOZIȚIONÁL, -Ă adj. Construit cu o prepoziție; cerut de o prepoziție. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. prépositionnel].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PREPOZIȚIONÁL, -Ă adj. (despre construcții gramaticale) construit cu o prepoziție. (< fr. prépositionnel)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

prepoziționál adj. m. (sil. -ți-o-), pl. prepoziționáli; f. sg. prepoziționálă, pl. prepoziționále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink