PREPONDERÉNȚĂ, preponderențe, s. f. Însușirea de a fi preponderent; superioritate în număr, în greutate, în importanță; precumpănire, predominare. [Var.: preponderánță s. f.] – Din fr. prépondérance, it. preponderanza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PREPONDERÉNȚĂ ~e f. Caracter preponderent; precumpănire; superioritate. [G.-D. preponderenței] /<fr. prépondérance, it. preponderanza
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREPONDERÉNȚĂ s.f. Însușire a ceea ce este preponderent; superioritate, precumpănire ca număr, ca importanță etc. [Var. preponderanță s.f. / cf. fr. prépondérance, it. preponderanza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PREPONDERÉNȚĂ s. f. superioritate ca greutate, influență, importanță etc.; predominanță. (< fr. prépondérance)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PREPONDERÉNȚĂ s. 1. v. predominanță. 2. v. prioritate. 3. supremație. (Deține ~ într-un domeniu.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

preponderénță s. f., g.-d. art. preponderénței; pl. preponderénțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink