PREPONDERÁ, pers. 3 preponderează, vb. I. Intranz. (Livr.) A fi preponderent; a precumpăni, a predomina. – Din fr. prépondérer, lat. praeponderare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A PREPONDERÁ ~éz intranz. A ocupa o poziție dominantă (prin cantitate, forță, valoare, greutate, importanță etc.); a se impune prin superioritate (numerică, valorică, potențială etc.); a prevala; a predomina; a precumpăni. /<fr. prépondérer, lat. praeponderare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREPONDERÁ vb. I. intr. A fi preponderent; a precumpăni, a predomina. [< lat. praeponderare – a cântări mai greu].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PREPONDERÁ vb. intr. a fi preponderent; a precumpăni, a predomina. (< fr. prépondérer, lat. praeponderare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PREPONDERÁ vb. v. precumpăni.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

preponderá vb., ind. prez. 1 sg. preponderéz, 3 sg. și pl. prepondereáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink