prepíngere, prepíngeri, s.f. (reg.) potrivire, echilibrare, cumpănire, compensare.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

prepínge, prepíng, vb. III (reg.) a lua o parte mică dintr-un întreg, pentru potrivire, echilibrare, cumpănire, compensare în altă parte.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

prepínge (prepíng, prepíns), vb. – A echilibra, a face contragreutate. Lat. perpendĕre (Densusianu, GS, V, 173; cf. Bogrea, Dacor., III, 734). Cuvînt rar, în Olt.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink