PRÉPELIȚĂ, prepelițe, s. f. Pasăre migratoare din ordinul galinaceelor, de culoare brună, cu dungi pe spate, care se vânează pentru carnea ei gustoasă; pitpalac (Coturnix coturnix). [Acc. și: prepelíță] – Din bg., scr. prepelica.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRÉPELIȚĂ ~e f. Pasăre de câmpie, migratoare, de talie mică, cu coada scurtă, având penaj brun cu alb pe spate, vânată pentru carnea ei gustoasă; pitpalac. ◊ A căuta coada ~ei a căuta ceva inexistent. [G.-D. prepeliței] /<bulg., sb. prepelica
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRÉPELIȚĂ s. (ORNIT.; Coturnix coturnix) pitpalac, (reg.) pitpălăcoi, pitulice, potârniche, titirlic.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRÉPELIȚĂ s. v. pârpăriță.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
prépeliță (prépelițe), s. f. – Pitpalac (Coturnix communis). Mr. perpeliță. Bg. prĕpelica, sb., cr. prepelica (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 289; Conev 55), din sl. plĕpelica. – Der. prepelicar, s. m. (cîine de vînătoare).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
prépeliță s. f., g.-d. art. prépeliței; pl. prépelițe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GRÂUL-PRÉPELIȚEI s. v. ciormoiag, condroniu.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GRÂUL-PRÉPELIȚELOR s. v. sor-cu-frate.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a prinde prepelița / purceaua de coadă expr. a se îmbăta.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink