PREMÉRGE, pers. 3 premérge, vb. III. Intranz. A fi, a se întâmpla înainte de...; a preceda. – Pre¹- + merge.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A PREMÉRGE premérg intranz. A exista sau a avea loc înainte; a preceda în timp. /pre- + a merge
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREMÉRGE vb. III. intr. A fi, a se întâmpla înainte; a preceda. [P.i. premérg. / < pre- + merge].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PREMÉRGE vb. intr. a preceda. (< pre- + merge)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PREMÉRGE vb. v. preceda.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A premerge ≠ a (se) succeda
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

premérge vb., ind. prez. 3 sg. premérge, 3 pl. premérg; part. premérs
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink