PREMEDITÁȚIE, premeditații, s. f. (Înv.) Premeditare. [Var.: (înv.) premeditațiúne s. f.] – Din fr. préméditation, lat. praemeditatio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PREMEDITÁȚIE s.f. (Rar) Premeditare. [Gen. -iei. / < fr. préméditation, lat. praemeditatio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PREMEDITÁȚIE s. v. premeditare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

premeditáție s. f., pl. premeditáții
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink