PREMEDITÁ, premeditez, vb. I. Tranz. A pune la cale, a pregăti, a plănui o acțiune (de obicei reprobabilă). – Din fr. préméditer, lat. praemeditari.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A PREMEDITÁ ~éz tranz. (acțiuni reprobabile) A pune la cale dinainte, cu bună știință. /<fr. préméditer, lat. praemeditari
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREMEDITÁ vb. I. tr. A plănui, a pune la cale (o acțiune). [< fr. préméditer, lat. praemeditari].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PREMEDITÁ vb. tr. a plănui, a pune la cale. (< fr. prémediter, lat. premeditari)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PREMEDITÁ vb. a plănui, (rar) a precugeta. (A ~ o crimă.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

premeditá vb., ind. prez. 1 sg. premeditéz, 3 sg. și pl. premediteáză; part. premeditát
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink