PRELUDÁ, preludez, vb. I. Intranz. (Livr.) 1. A-și încerca vocea sau instrumentul înainte de a executa o bucată muzicală; p. ext. a începe să cânte. 2. A efectua o acțiune preliminară. [Var.: (înv.) prelúde vb. III] – Din fr. préluder, lat. praeludere.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A PRELUDÁ ~éz intranz. livr. 1) (despre muzicanți, cântăreți) A interpreta drept pregătire începutul unei piese muzicale, încercându-și vocea sau instrumentul. 2) fig. A anticipa printr-o acțiune preliminară. /<fr. préluder, lat. praeludere
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRELUDÁ vb. I. intr. (Liv.) 1. A-și încerca vocea sau instrumentul înainte de execuția unei bucăți muzicale; (p. ext.) a începe să cânte. 2. (Fig.) A face o acțiune introductivă, premergătoare. [Var. prelúde vb. III. / < fr. préluder].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PRELUDÁ vb. intr. 1. a-și încerca vocea sau instrumentul înainte de execuția unei bucăți muzicale. 2. (fig.) a întreprinde o acțiune preliminară. (< fr. préluder, lat. praeludere)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

preludá vb., ind. prez. 1 sg. preludéz, 3 sg. și pl. preludeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRELÚDE vb. III v. preluda.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PRELÚDE vb. III. v. preluda.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink