prelucí, prelucésc, vb. IV (înv.) a străluci.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PRELÚCĂ, preluci, s. f. (Reg.) 1. Poiană mică. 2. (Rar) Spărtură, despicătură (în nori, în gheață etc.). – Ucr. pryluka.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

PRELÚCĂ s. v. imaș, izlaz, luncă, pășune.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prelúcă, prelúci, s.f. (reg.) 1. poiană mică de pădure. 2. loc cultivat înconjurat de o pădure sau de un teren sterp. 3. loc nesemănat, rămas în interiorul unui loc semănat. 4. (înv.; în forma: preloacă) teren despădurit, arat și pregătit ca ogor. 5. izlaz, imaș. 6. luncă, crâng, zăvoi. 7. vale îngustă, vâlcea înfundată. 8. spărtură, despicătură, gaură; scobitură, loc prin care se scurge apa. 9. (în forma: prilucă) crestătură făcută în piciorul de sus al prispei. 10. staul pentru oi.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

prelúcă (prelúci), s. f. – Rariște, poiană. Bg. proluka (Candrea), cf. luncă, și rut. preluka.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink