PRELÉGERE, prelegeri, s. f. Curs, lecție ținută într-o școală de grad superior; conferință publică (aparținând unui ciclu); prelecție. – Cf. lat. praelegere.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRELÉGERE ~i f. 1) Lecție făcând parte dintr-un curs universitar. Ciclu (sau curs) de 2) Conferință publică. /cf. lat. praelegere
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRELÉGERE s.f. Lecție (făcând parte dintr-un curs universitar); conferință publică; prelecțiune. [< lat. praelegere].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRELÉGERE s. f. lecție (dintr-un curs universitar); conferință publică. (< lat. praelegere)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRELÉGERE s. curs, (înv.) prelecție, propunere. (Azi nu și-a ținut ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRELÉGERE s. v. conferință, cuvânt.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
prelégere (prelégeri), s. f. – Lectură publică, lecție. După germ. Vorlesung contaminat cu lat. praelegere (Tiktin).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
prelégere s. f., g.-d. art. prelégerii; pl. prelégeri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
prelégere-audíție s.f. Audiție muzicală precedată de o prelegere ◊ „«Limbajul muzicii și tainele lui» – acesta este titlul ciclului de prelegeri-audiții care se va desfășura, sub auspiciile Filarmonicii bucureștene, începând din 22 aprilie 1974.” Cont. 19 IV 74 p. 6. ◊ „Devenite atât de cunoscute, prelegerile-audiții pe tema «Muzica și omul» continuă [...] la Ateneu.” I.B. 23 II 75 p. 2; v. și Cont. 30 IV 74 p. 6, I.B. 7 V 74 p. 4, R.l. 10 II 75 p. 5 (din prelegere + audiție)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink