PREGUSTÁRE, pregustări, s. f. Acțiunea de a pregusta. – V. pregusta.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PREGUSTÁRE s.f. (Rar) Acțiunea de a pregusta și rezultatul ei; pregustație. [< pregusta].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pregustáre s. f., pl. pregustări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PREGUSTÁ, pregúst, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A gusta o băutură, o mâncare înainte de consumare. – Pre1- + gusta.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PREGUSTÁ vb. I. tr. (Rar) A gusta o băutură, o mâncare înainte de a fi consumată. [P.i. pregúst. / < lat. praegustare].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PREGUSTÁ vb. tr. a gusta o băutură, o mâncare înainte de a fi consumată. (< lat. praegustare)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pregustá vb., ind. prez. 1 sg. pregúst, 3 sg. și pl. pregústă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink