PREFIGURÁRE, prefigurări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a prefigura și rezultatul ei; prefigurație. – V. prefigura.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PREFIGURÁRE s.f. Acțiunea de a prefigura și rezultatul ei. [< prefigura].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PREFIGURÁRE s. prefigurație.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prefiguráre s. f. → figurare
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREFIGURÁ, prefigurez, vb. I. Tranz. (Livr.) A prezenta, a schița ceva în linii mari, înainte de realizare, de aplicare; a avea sau a sugera toate trăsăturile unui lucru, ale unui fenomen etc. viitor. – Din fr. préfigurer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A PREFIGURÁ ~éz tranz. 1) (obiecte inexistente) A prezenta schematic din închipuire (ca ceva realizabil în viitor). 2) (lucruri, fenomene, acțiuni viitoare) A prezenta cu mult înainte în linii mari, prin cele mai importante trăsături. Manifestările în masă au ~at trezirea conștiinței naționale. /<fr. préfigurer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREFIGURÁ vb. I. tr. (Liv.) A prezenta, a schița în mare. [< fr. préfigurer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PREFIGURÁ vb. tr. a prezenta, a schița în mare, cu anticipație. (< fr. préfigurer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

prefigurá vb., ind. prez. 1 sg. prefiguréz, 3 sg. și pl. prefigureáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink