PREFERÍNȚĂ, preferințe, s. f. Întâietate acordată unui obiect, unei situații, unei ființe atunci când există posibilitatea de a alege dintre mai multe obiecte, situații sau ființe; înclinație față de o anumită ființă. ◊ Loc. adv. De (sau cu) preferință = cu deosebire, mai ales. [Var.: (înv.) preferénță s. f.] – Din fr. préférence.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PREFERÍNȚĂ ~e f. Întâietate acordată unei ființe, unui lucru sau unei situații în raport cu altele; precădere. /<fr. préférence
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREFERÍNȚĂ s.f. Predilecție. ◊ De preferință = cu deosebire, mai ales. [Pl. -țe, var. preferență s.f. / cf. fr. préférence, it. preferenza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PREFERÍNȚĂ s. f. faptul de a prefera pe cineva sau ceva; predilecție. ♦ de ~ = cu deosebire, mai ales. (< fr. préférence)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PREFERÍNȚĂ s. 1. predilecție, (înv.) protimis. (~ pentru filmele de aventuri.) 2. v. gust. 3. v. aptitudine.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

preferínță s. f., g.-d. art. preferínței; pl. preferínțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink