PREFAȚATÓR, -OÁRE, prefațatori, -oare, s. m. și f. Persoană care scrie prefața unei cărți (a altcuiva). – Prefața + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PREFAȚATÓR ~i m. Persoană care scrie prefața unei cărți. /a prefața + suf. ~tor
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PREFAȚATÓR, -OÁRE s.m. și f. Autor de prefețe. [< prefața + -tor, după fr. préfacier, it. prefatore].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PREFAȚATÓR, -OÁRE s. m. f. autor de prefețe. (< prefața + -tor)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PREFAȚATÓR s. (rar) prefațier. (~ al unui roman.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
prefațatór s. m., pl. prefațatóri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
prefațatoáre s. f., g.-d. art. prefațatoárei; pl. prefațatoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
prefațatór, -oáre adj. Cu caracter de prefață ◊ „În Argumentul prefațator, criticul Mircea Martin îl consideră pe autor «un poet deja matur».” R.lit. 24 IV 86 p. 9 (din prefață + -tor; DEX, DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink