PREEXISTÉNT, -Ă, preexistenți, -te, adj. Care există de mai înainte, care preexistă. [Pr.: pre-e-] – Din fr. préexistant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PREEXISTÉNT ~tă (~ți, ~te) Care preexistă; existent de mai înainte. [Sil. pre-e-] /<fr. préexistant
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREEXISTÉNT, -Ă adj. Care preexistă. [Cf. fr. préexistant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PREEXISTÉNT, -Ă adj. care preexistă. (< fr. préexistant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

preexistént adj. → existent
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink