PREEXISTÉNȚĂ, preexistențe, s. f. Faptul de a preexista. ◊ (În diverse concepții religioase) Presupusă existență anterioară a sufletului. [Pr.: pre-e] – Din fr. préexistence.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PREEXISTÉNȚĂ f. Existență anterioară. [Sil. pre-e-] /<fr. préexistence
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREEXISTÉNȚĂ s.f. Faptul de a exista înaintea altui fenomen; existența anterioară. ♦ Doctrină mistică antică profesată și de unii filozofi, care admite existența sufletului înainte de existența corpului, precum și reîncarnarea sufletelor. [Cf. fr. préexistence, it. preesistenza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PREEXISTÉNȚĂ s. f. faptul de a preexista; existență anterioară. ◊ doctrină filozofică sau religioasă care admite existența sufletului înainte de cea a corpului, precum și reîncarnarea sufletelor. (< fr. préexistence)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Preexistență ≠ postexistență
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

preexisténță s. f. → existență
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink