PREEMINÉNȚĂ, preeminențe, s. f. (Livr.) Superioritate a cuiva sau a ceva. [Pr.: pre-e-] – Din fr. prééminence.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PREEMINÉNȚĂ ~e f. Caracter preeminent. [Sil. pre-e-] /<fr. prééminence
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREEMINÉNȚĂ s.f. Superioritate netă. [Pron. -pre-e-. / cf. fr. prééminence, lat. praeeminentia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PREEMINÉNȚĂ s. f. 1. demnitate, privilegiu al unui rang. 2. superioritate (în rang, în merite). (< fr. prééminence, lat. praeeminentia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PREEMINÉNȚĂ s. v. superioritate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

preeminénță s. f. → eminență
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink