PREDUCÍ vb. a potricăli. (A ~ urechile oilor.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

preducí (-césc, -ít), vb. – A străpunge cu ceva ascuțit sau a cresta urechea la vite. Bg. predupčam, var. lui produpčam (Scriban), cf. produf. Der. din lat. perdūcĕre (Giuglea, Dacor., II, 822; REW 6405a) este îndoielnică. – Der. preducea (var. preducică), s. f. (sulă, priboi; perforator, unealtă de cizmărie).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

predúce, predúc, vb. III (reg.) a (se) duce încă o dată.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink