3 intrări

15 definiții

PREDUCEÁ, preducele, s. f. (Reg.) Potricală. ♦ Gaură făcută cu această unealtă. – Cf. bg. prĕdupčja „a perfora”, rom. preduf.

PREDUCEÁ, preducele, s. f. (Reg.) Potricală. ♦ Gaură făcută cu această unealtă. – Cf. bg. prĕdupčja „a perfora”, rom. preduf.

PREDUCEÁ, preducele, s. f. Unealtă cu un cap în formă de coroană cilindrică sau conică, cu marginea exterioară ascuțită, folosită pentru a perfora tablă, carton, piele etc., pentru a găuri și a însemna urechea vitelor etc.; potricală. ♦ Gaură făcută în urechea vitelor, pentru a putea fi recunoscute.

preduceá s. f., art. preduceáua, g.-d. art. preducélei; pl. preducéle, art. preducélele

preduceá s. f., art. preduceáua, g.-d. art. preducélei; pl. preducéle

PREDUCEÁ s. 1. (TEHN.) potricală, (reg.) patron. (Cu ~ ua se fac găuri la urechile oilor.) 2. potricală, (reg.) pușcătură. (Semnul de la urechile oilor numit ~.)

PREDUCEÁ ~éle f. reg. Instrument de metal, ascuțit la vârf, cu care se fac găuri la curele sau în urechile vitelor (drept semn); potricală. /cf. bulg. prĕdupțja

preducea f. Mold. 1. priboiu; 2. gaură făcută cu preduceaua în sfârcul urechii vitelor. [Origină necunoscută].

preduceá f., pl. ele (d. preducesc). Vest. Potricală, zamba, sulă cilindrică care se bate cu cĭocanu ca să găurească urechile vitelor care trebuĭe însemnate saŭ curelele. (Poate fi și un clește numit perforator). Gaură făcută cu preduceaŭa.

PREDUCÍ vb. a potricăli. (A ~ urechile oilor.)

preducí (-césc, -ít), vb. – A străpunge cu ceva ascuțit sau a cresta urechea la vite. Bg. predupčam, var. lui produpčam (Scriban), cf. produf. Der. din lat. perdūcĕre (Giuglea, Dacor., II, 822; REW 6405a) este îndoielnică. – Der. preducea (var. preducică), s. f. (sulă, priboi; perforator, unealtă de cizmărie).

predúce, predúc, vb. III (reg.) a (se) duce încă o dată.

preducésc v. tr. (bg. prĭe-dúpčy, perforez). Vest. Potricălesc, zămbăluĭesc, găuresc cu preduceaŭa urechea uneĭ vite ca s´o recunosc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PREDUCEÁ s. 1. (TEHN.) potricală, (reg.) patrón. (Cu ~ se fac găuri la urechile oilor.) 2. potricală, (reg.) pușcătúră. (Semnul de la urechile oilor numit ~.)

PREDUCÍ vb. a potricăli. (A ~ urechile oilor.)

Intrare: preducea
substantiv feminin (F154)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular preducea preduceaua
plural preducele preducelele
genitiv-dativ singular preducele preducelei
plural preducele preducelelor
vocativ singular
plural
Intrare: preduce
verb (V642) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) preduce preducere predus preducând singular plural
predu preduceți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) preduc (să) preduc preduceam predusei predusesem
a II-a (tu) preduci (să) preduci preduceai preduseși preduseseși
a III-a (el, ea) preduce (să) predu preducea preduse predusese
plural I (noi) preducem (să) preducem preduceam preduserăm preduseserăm, predusesem*
a II-a (voi) preduceți (să) preduceți preduceați preduserăți preduseserăți, preduseseți*
a III-a (ei, ele) preduc (să) predu preduceau preduseră preduseseră
Intrare: preduci
verb (VT406) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) preduci preducire preducit preducind singular plural
preducește preduciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) preducesc (să) preducesc preduceam preducii preducisem
a II-a (tu) preducești (să) preducești preduceai preduciși preduciseși
a III-a (el, ea) preducește (să) preducească preducea preduci preducise
plural I (noi) preducim (să) preducim preduceam preducirăm preduciserăm, preducisem*
a II-a (voi) preduciți (să) preduciți preduceați preducirăți preduciserăți, preduciseți*
a III-a (ei, ele) preducesc (să) preducească preduceau preduci preduciseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)