PREDOMINÁNȚĂ, predominanțe, s. f. (Rar) Predominare; caracter predominant. – Din fr. prédominance.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PREDOMINÁNȚĂ ~e f. rar. Caracter predominant. /<fr. prédominance
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREDOMINÁNȚĂ s.f. Predominare. [Cf. fr. prédominance, it. predominanza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PREDOMINÁNȚĂ s. f. superioritate, predominare, predominație. (< fr. prédominance)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PREDOMINÁNȚĂ s. precumpănire, predominare, predominație, preponderență, prevalare, (înv.) predomnire, preponderație. (~ proprietății private.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

predominánță s. f., g.-d. art. predominánței; pl. predominánțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink