PREDICATIVITÁTE s. f. (Gram.) Însușire a unui cuvânt de a putea avea funcție de predicat (1). – Predicativ + suf. -itate.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PREDICATIVITÁTE f. lingv. Caracter predicativ. /pedicativ + suf. ~itate
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREDICATIVITÁTE s.f. (Liv.) Caracter predicativ. [< predicativ + -itate, după rus. predikativnosti].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PREDICATIVITÁTE s. f. însușire a unui cuvânt de a avea funcție de predicat. (< predicativ + -itate)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

predicativitáte s. f., g.-d. art. predicativității
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink