PREDETERMINÁȚIE, predeterminații, s. f. (Rar; în unele concepții filozofice) Faptul de a predetermina. – Din fr. prédétermination.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PREDETERMINÁȚIE s.f. Predeterminare. [Gen. -iei. / cf. fr. prédétermination, it. predeterminazione].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PREDETERMINÁȚIE s. f. predeterminare. (< fr. prédétermination)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PREDETERMINÁȚIE s. v. destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită, zodie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

predetermináție s. f. (sil. -ți-e), art. predetermináția (sil. -ți-a), g.-d. art. predetermináției; pl. predetermináții
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink