PREDETERMINÁ, predetérmin, vb. I. Tranz. (Rar; în unele concepții filozofice) A determina dinainte actele de voință ale cuiva; a decide dinainte o acțiune a cuiva. – Din fr. prédéterminer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A PREDETERMINÁ predetérmin tranz. (desfășurarea evenimentelor, viitorul, soarta etc.) A determina dinainte. /<fr. prédéterminer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREDETERMINÁ vb. I. tr. A predestina. [P.i. predetérmin. / < fr. prédéterminer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PREDETERMINÁ vb. tr. a predestina. (< fr. prédéterminer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PREDETERMINÁ vb. v. da, destina, hărăzi, hotarî, meni, orândui, predestina, rândui, sorti, ursi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

predeterminá vb., ind. prez. 1 sg. predetérmin, 3 sg. și pl. predetérmină
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink