PREDESTINÁȚIE, predestinații, s. f. Predestinare. – Din fr. prédestination.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PREDESTINÁȚIE s.f. 1. Predestinare. 2. Doctrină religioasă, după care destinul omului ar fi fixat dinainte de către divinitate. V. fatalism. [Gen. -iei, var. predestinațiune s.f. / < fr. prédestination, it. predestinazione].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PREDESTINÁȚIE s. f. predestinare. (< fr. prédestination, lat. praedestinatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PREDESTINÁȚIE s. v. fatalism.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREDESTINÁȚIE s. v. destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită, zodie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

predestináție s. f., pl. predestináții
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink