PREDESTINÁ, predestinez, vb. I. Tranz. (Despre divinitate, destin) A hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi. – Din fr. prédestiner, lat. praedestinare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A PREDESTINÁ ~éz tranz. (în superstiții și în creația folclorică) A hotărî dinainte, prestabilind mersul lucrurilor; a sorti; a soroci; a ursi; a hărăzi; a meni. /<fr. prédestiner, lat. praedestinare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREDESTINÁ vb. I. tr. A hotărî dinainte soarta cuiva; a ursi, a sorti, a meni; a predetermina. [< fr. prédestiner, it. predestinare, lat. praedestinare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PREDESTINÁ vb. tr. a hotărî dinainte soarta cuiva; a ursi, a sorti; a predetermina. (< fr. prédestiner, lat. praedestinare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PREDESTINÁ vb. 1. v. hărăzi. 2. a destina, a face, a hărăzi, a meni, a sorti, a ursi. (Sunt ~ să fie fericiți.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

predestiná vb., ind. prez. 1 sg. predestinéz, 3 sg. și pl. predestineáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink