PREDECESÓR, -OÁRE, predecesori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care a precedat pe cineva într-o funcție, într-un post, într-o activitate etc., considerată în raport cu aceasta; antecesor, înaintaș. 2. S. m. (Mai ales la pl.) Strămoș, înaintaș. – Din fr. prédécesseur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PREDECESÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care a precedat într-un domeniu de activitate, într-o funcție; premergător; antecesor. 2) mai ales la pl. Persoană care a precedat generația actuală; strămoș. /<fr. prédecesseur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREDECESÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care a precedat pe cineva într-o funcție, într-o demnitate etc.; înaintaș, precursor; premergător. // s.m. (mai ales la pl.) Strămoș. [Cf. fr. prédécesseur, lat. praedecessor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PREDECESÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care a precedat pe cineva într-o funcție, demnitate etc.; antecesor, precursor. II. s. m. (pl.) strămoși, înaintași. (< fr. prédécesseur, lat. praedecessor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PREDECESÓR s. antecesor, înaintaș, precursor, premergător, (înv.) procatoh, prodrom, înainte mergător, (înv., Bis.) prediteci. (~ii noștri direcți.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Predecesor ≠ succesor, urmaș
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

predecesór s. m., pl. predecesóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

predecesoáre s. f., g.-d. art. predecesoárei; pl. predecesoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink