PRECURMÁ, precúrm, vb. I. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) întrerupe (brusc), a (se) sfârși, a (se) curma. – Pre1- + curma.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A PRECURMÁ precúrm tranz. înv. v. A CURMA. /pre- + a curma
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE PRECURMÁ mă precúrm intranz. înv. v. A SE CURMA. /pre- + a curma
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRECURMÁ vb. v. conteni, curma, înceta, opri, potoli, sfârși, sta, termina.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
precurmá2, precúrm, vb. I (înv.) a lega, a strânge prea tare cu o frânghie, cu o sfoară.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
precurmá vb., ind. prez. 1 sg. precúrm, 3 sg. și pl. precúrmă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink