PRECURMĂTÓR, -OÁRE, precurmători, -oare, adj. (Înv.) Care pune capăt, care întrerupe, care oprește (brusc). – Precurma + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

precurmătór adj. m., pl. precurmătóri; f. sg. și pl. precurmătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink