PRECUPEȚÍRE, precupețiri, s. f. Acțiunea de a precupeți și rezultatul ei; traficare. – V. precupeți.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PRECUPEȚÍRE s. v. târg, târguială, tocmeală.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

precupețíre s. f., g.-d. art. precupețírii; pl. precupețíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRECUPEȚÍ, precupețesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Rar) A practica meseria de precupeț; p. ext. a vinde cu preț de speculă; a trafica. 2. Tranz. Fig. (În propoziții negative) A nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate. – Din precupeț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A PRECUPEȚÍ ~ésc 1. tranz. 1) (zarzavaturi, produse alimentare, păsări etc.) A cumpăra (de la unii) și a revinde (altora) mai scump. 2) fig. (viața, sănătatea, eforturi etc.) A nu cruța, dăruindu-se cu generozitate pentru ceva sau pentru cineva. 2. intranz. A practica ocupația de precupeț; a fi precupeț. /Din precupeț
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRECUPEȚÍ vb. 1. a negustori, a specula, a trafica, (înv. și reg.) a precupi. (A ~ o marfă.) 2. v. cruța.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRECUPEȚÍ vb. v. târgui, tocmi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

precupețí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. precupețésc, imperf. 3 sg. precupețeá; conj. prez. 3 sg. și pl. precupețeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink