PRECUGETÁT, -Ă, precugetați, -te, adj. (Înv.) Plănuit de mai înainte; premeditat. – V. precugeta.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRECUGETÁT adj. v. premeditat.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRECUGETÁT adj., adv. v. deliberat, intenționat, liberconsimțit, voit.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRECUGETÁ, precúget, vb. I. Tranz. (Înv.) A chibzui, a medita înainte de a face ceva; a premedita, a plănui. – Din pre2- + cugeta.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRECUGETÁ vb. v. plănui, premedita.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink