PRECEDÉNȚĂ, precedențe, s. f. Faptul de a preceda (pe cineva sau ceva) în timp sau în spațiu; lucru care precedă alt lucru de aceeași natură; fapt întâmplat înainte de altul; precedent. – Din fr. précédence, it. precedenza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PRECEDÉNȚĂ ~e f. Fapt precedent. ◊ Caz de ~ caz precedent care poate servi ca referință pentru cazuri similare. /<fr. précédence, it. precedenza
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRECEDÉNȚĂ s.f. Faptul de a preceda; precedent. ♦ Caz de precedență = caz premergător, invocat pentru justificarea unei dispoziții, a unei hotărâri. [Cf. fr. précédence, it. precedenza, lat. praecedentia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PRECEDÉNȚĂ s. f. faptul de a preceda în timp sau în spațiu; precedent. ♦ caz de ~ = caz premergător, invocat pentru justificarea unei dispoziții, a unei hotărâri. (< fr. précédence, lat. praecendentia, it. precedenza)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PRECEDÉNȚĂ s. v. precedent.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

precedénță s. f., g.-d. art. precedénței; pl. precedénțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink