PRECAÚȚIE, precauții, s. f. Atitudinea, comportarea omului precaut; băgare de seamă, prevedere, circumspecție, prudență. [Pr.: -ca-u-. – Var.: precauțiúne s f.] – Din fr. précaution, lat. praecautio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PRECAÚȚIE ~i f. Caracter precaut; prudență; circumspecție. [G.-D. precauției; Sil. -ți-e] /<fr. précaution, lat. precautio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRECAÚȚIE s.f. Prevedere, băgare de seamă, circumspecție, prudență. [Var. precauțiune s.f. / < lat. precautio, cf. fr. précaution].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PRECAÚȚIE s. f. atitudinea celui precaut; prevedere, băgare de seamă, prudență, circumspecție. (< fr. précaution, lat. praecautio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PRECAÚȚIE s. v. prudență.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

precaúție s. f. (sil. -ți-e), art. precaúția (sil. -ți-a), g.-d. art. precaúției; pl. precaúții, art. precaúțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink