PREAPUTERNICÍE, preaputernicii, s. f. (Înv.) Titlu dat împăraților și înalților demnitari; persoană care poartă acest titlu. – Din preaputernic + suf. -ie.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

preaputernicíe, preaputernicíi, s.f. (înv.) 1. atotputernic. 2. (art.; urmat de un adj. pos.) termen de reverență pentru o persoană de rang înalt.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink