PREȚUÍ, prețuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stabili prețul unui bun (destinat vânzării), a-i determina valoarea în bani; a evalua, a prețălui. ♦ Intranz. A reprezenta o anumită valoare materială, a avea un anumit preț; a valora. ◊ Expr. A ști cât prețuiește (cineva sau ceva) = a aprecia la justa valoare (pe cineva sau ceva), a nu-și face iluzii (cu privire la cineva sau la ceva). 2. A recunoaște importanța sau meritul cuiva sau a ceva, a lua în considerare, a pune mare preț pe...; a aprecia. ♦ Intranz. A avea valoare sau importanță (datorită calităților sale). – Preț + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A PREȚUÍ ~iésc 1. tranz. 1) (bunuri destinate vânzării) A examina calitativ și cantitativ, stabilind prețul sau valoarea; a aprecia; a evalua; a estima. 2) (persoane) A trata cu considerație (pentru anumite calități, merite); a aprecia. 3) (sentimente, trăiri, acțiuni etc.) A considera drept foarte important, prețios. El știe să ~iască prietenia. 2. intranz. A se impune prin calități; a reprezenta o anumită valoare; a valora; a costa; a face. /preț + suf. ~ui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREȚUÍ vb. 1. v. evalua. 2. v. valora. 3. v. aprecia. 4. a aprecia, (fig.) a gusta. (~ un spectacol bun.) 5. a valora, (fig.) a cântări. (Opinia lui ~ mult.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREȚUÍ vb. v. costa, face, fi, reveni.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A prețui ≠ a disprețui
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prețuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețuiésc, imperf. 3 sg. prețuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. prețuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink