PRAVILNICÉSC, -EÁSCĂ, pravilnicești, adj. (Înv.) Pravilnic. – Pravilnic + suf. -esc.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRAVILNICÉSC adj. v. legal.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pravilnicésc adj. m., f. pravilniceáscă; pl. m. și f. pravilnicéști
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
prăvilnicí, prăvilnicésc, vb. IV (înv.) a conduce conform legii, pe baza legii.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pravilnicésc, -eáscă, pravilnicești adj. (Înv.) Pravilnic; prevăzut de pravilă, în conformitate cu pravila. ◊ Pravilniceasca condică = culegere de legi din Țara Românească, întocmită în timpul domniei lui Alexandru Ipsilanti și intrată în vigoare în 1780. Are la bază o serie de norme ale legislației bizantine din sec. 7 și 8. – Din pravilnic + suf. -esc.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink