PRAVÍLNIC, -Ă, pravilnici, -ce, adj. (Înv.) Aflat în conformitate cu pravila, prevăzut de pravilă; legal, pravilnicesc. – Din sl. pravilĩnik.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PRAVÍLNIC adj. v. legal.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pravílnic, pravílnică, pravílnici, pravílnice, adj. (înv.) 1. aflat în conformitate cu pravila, prevăzut de pravilă; legal, pravilnicesc. 2. major.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

pravílnic adj. m., pl. pravílnici; f. sg. pravílnică, pl. pravílnice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink