PRAMÁTIE, pramatii, s. f. (Fam.) Persoană fără caracter, cu purtări rele, imorală; escroc, canalie, pușlama, stricat, destrăbălat. – Din ngr. pra(gh)matía.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PRAMÁTIE ~i f. Persoană josnică și amorală. [G.-D. pramatiei; Sil. -ti-e] /<ngr. pragmatía
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRAMÁTIE s. v. canalie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pramátie (pramátii), s. f. – 1. Soi, specie, tip. – 2. Lichea, pușlama. – Mr. prămătie „marfă”, megl. primătiiă „marfă”. Ngr. πραμμάτεια „marfă” (Gáldi 235).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

pramátie s. f. (sil. -ti-e), art. pramátia (sil. -ti-a), g.-d. art. pramátiei; pl. pramátii, art. pramátiile (sil. -ti-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

pramatie, pramatii s. f. persoană imorală
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink