PRÁFTURĂ, prafturi, s. f. (1.) Praftoriță. ◊ Expr. A face (pe cineva) praftură sau a-i face (cuiva) o praftură = a face (pe cineva) de râs; a certa, a ocărî. [Var.: pleáftură s. f.] – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PRÁFTURĂ ~i f. Pămătuf (din fire de păr, fâșii de tei, din paie etc.) folosit la stropirea fierului înfierbântat, a cărbunilor încinși sau la scoaterea spuzei din cuptor. /praftură + suf. ~iță
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRÁFTURĂ s. v. praftoriță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

práftură s. f., g.-d. art. práfturii; pl. práfturi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

praftură, prafture s. f. 1. v. perdaf. 2. bătaie.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a face(pe cineva) praftură expr. 1. a face (pe cineva) de râs. 2. a mustra / a ocărî (pe cineva).
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink