PRĂZNICÁR s. v. catapeteasmă, iconostas, tâmplă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prăznicár, prăznicáre, s.n. 1. (înv. și reg.) icoană pe care o sărută credincioșii când merg la altar și când ies din biserică, înaintea miruitului. 2. (înv.: în forma: prăznicer) carte cuprinzând slujbele diferitelor sărbători sau praznice bisericești.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

prăznicár, prăznicare s. n. (Înv. și reg.) 1. Icoană care înfățișează o imagine legată de un anumit eveniment bisericesc sau sărbătoare religioasă; p. ext. catapeteasmă, iconostas. 2. (În forma prăznicer) Carte bisericească conținând slujbele diferitelor sărbători sau praznice. [Var.: prăznicér s. n.] – Din praznic + suf. -ar.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink