PRĂVĂLIÚȚĂ, prăvăliuțe, s. f. Prăvălioară. [Pr.: -li-u-] – Prăvălie + suf. -uță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PRĂVĂLIÚȚĂ s. v. prăvălioară.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prăvăliúță s. f. (sil. -li-u-), g.-d. art. prăvăliúței; pl. prăvăliúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink