PRĂPẮD, prăpăduri, s. n. 1. Dezlănțuire de forțe, provocată de ființe sau de elementele naturii, care pricinuiește mari distrugeri de bunuri sau de vieți omenești; urgie, ruină, dezastru. ◊ Expr. Prăpădul pământului (sau Domnului, lui Dumnezeu), se spune despre o nenorocire îngrozitoare, despre ceva insuportabil, copleșitor. 2. Cantitate foarte mare, enormă; mulțime imensă; puhoi. – Din prăpădi (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

PRĂPẮD ~uri n. 1) Nenorocire mare și grea care se abate asupra unei colectivități; catastrofă de mari proporții; dezastru; calamitate; flagel; urgie. 2) Dezlănțuire violentă a unor forțe nimicitoare; urgie. 3) fig. Cantitate foarte mare; mulțime nenumărată. /v. a (se) prăpădi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRĂPĂD s. v. dezastru.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prăpăd s. n., pl. prăpăduri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink