PRĂDÁLICĂ, prădalice, s. f. (În evul mediu, în Țara Românească) Bun funciar trecut în stăpânirea domniei la stingerea descendenței masculine a proprietarului. – Din sl. prădalica.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

prădálică s. f., g.-d. art. prădálicei; pl. prădálice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink