PRĂDĂTÓR, -OÁRE, prădători, -oare, s. m. și f. 1. (Rar) Persoană care pradă, care jefuiește; jefuitor; hoț. 2. (Reg.) Om risipitor, cheltuitor. – Prăda + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PRĂDĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care pradă; jefuitor. /a prăda + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRĂDĂTÓR adj., s. v. cheltuitor, înrobitor, risipitor, robitor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRĂDĂTÓR s. jefuitor, (livr.) spoliator, (reg.) jăpcan, jăpcaș, (Mold.) jăcaș, (înv.) pleșcaș, pleșcuitor, prădaș. (Un ~ nemilos.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRĂDĂTÓR s. v. hoț, pungaș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prădătór s. m., pl. prădătóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prădătoáre s. f., g.-d. art. prădătoárei; pl. prădătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink