PRĂBUȘITÚRĂ, prăbușituri, s. f. Loc unde s-a prăbușit un teren, o construcție; surpătură. ♦ Ceea ce s-a prăbușit; dărâmătură. – Prăbuși + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PRĂBUȘITÚRĂ ~i f. 1) Teren prăbușit. 2) Construcție care s-a prăbușit. /a (se) prăbuși + suf. ~tură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRĂBUȘITÚRĂ s. v. ruină.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prăbușitúră s. f., g.-d. art. prăbușitúrii; pl. prăbușitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink