PRÂNZÚȚ, prânzuțuri, s. n. (Pop.) Prânzișor. – Prânz + suf. -uț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PRÂNZÚȚ s. v. micul dejun, prânzișor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prânzúț, prânzúțuri, s.n. 1. (înv. și reg.) prânzișor, prânz mic. 2. (reg.) mijlocul zilei când se ia prânzul. 3. prânzul de dimineață, prânzul mic.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

prânzúț s. n., pl. prânzúțuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink