PRÂNZIȘÓR, prânzișoare, s. n. (Înv. și pop.) 1. Prânzul (cel) mic; prânzuleț, prânzuț. 2. Loc de pe bolta cerească în care se află soarele la prânzișor (1). – Prânz + suf. -ișor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PRÂNZIȘÓR s. (înv. și reg.) prânzuleț, prânzuț.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRÂNZIȘÓR s. v. micul dejun.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prânzișór s. n., pl. prânzișoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink