POVESTITÓR, -OÁRE, povestitori, -oare s. m. și f. Persoană care povestește (1), care știe să povestească frumos, să spună povești; scriitor, autor de povești (1); narator, povestaș, povestar. – Povesti + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

POVESTITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care povestește. 2) Persoană care are darul de a povesti frumos; narator. 3) Autor de povești. /a povesti + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POVESTITÓR s. narator, (reg.) povestar, povestaș, povestelnic. (~ul și-a întrerupt povestirea.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

povestitór s. m., pl. povestitóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

povestitoáre s. f., g.-d. art. povestitoárei; pl. povestitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink