POVELÍRE s. v. dispoziție, hotărâre, ordin, poruncă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

povelíre, povelíri, s.f. (înv.) 1. poruncă, ordin, dispoziție. 2. împuternicire dată cuiva într-o funcție.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

POVELÍ vb. v. comanda, decide, dispune, fixa, hotărî, ordona, porunci, stabili, statornici.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

povelí (-lésc, -ít), vb. – A porunci. Sl. povelĕti (Tiktin). Sec. XVI, înv. – Der. povelenie, s. f. (ordin), înv., din sl. povelĕnije.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink