POTÓP, potopuri, s. n. 1. (În Biblie) Revărsare uriașă de ape care ar fi înecat întreaga lume și toate viețuitoarele de pe pământ (afară de cele de pe corabia lui Noe). 2. Ploaie mare, torențială; revărsare mare de ape, inundație mare. ♦ P. gener. Calamitate, dezastru, nenorocire. 3. P. anal. Cantitate imensă; număr mare de ființe sau de lucruri; mulțime, grămadă. – Din sl. potopŭ.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POTÓP ~uri n. 1) (în legendele biblice) Inundație de mari proporții, care a înecat totul în afară de cele ce se aflau pe corabia lui Noe. 2) Ploaie torențială care ține mai mult timp. 3) fig. Nenorocire mare care se abate asupra unei colectivități; catastrofă de mari proporții; prăpăd; dezastru; flagel; calamitate. /<sl. potopu
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POTÓP s. 1. (livr.) diluviu. (~ul biblic.) 2. v. inundație. 3. (reg.) sodom. (Afară e ~ de ploaie.) 4. v. dezastru. 5. v. mulțime. 6. v. puzderie.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
potóp (potópuri), s. n. – Diluviu. Var. pl. potoape. Sl. potopŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 414; Conev 38), cf. sb. potop. – Der. potopenie, s. f. (diluviu, inunudație; dezastru, calamitate); potopi, vb. (a inunda, a îneca; a nimici, a distruge, a anihila), cf. sl. potapiti, potopiti; potopitor, adj. (distrugător, nimicitor).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
potóp s. n., pl. potópuri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
potóp, potopuri s. n. 1. Ploaie mare, torențială; inundație mare. 2. (În vechiul Testament) Ploaie mare și revărsare de ape, care a ținut 150 de zile, înecând toți oamenii și toate viețuitoarele de pe pământ, cu excepția celor din corabia lui Noe. Este prefigurarea mântuirii prin taina botezului. – Din sl. potopŭ.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink